2. Experienta extracorporala

În acest al doilea moment al mortii, apare perceptia propriului corp fizic, dar perceput din exterior, cu totul altfel decât pâna acum, dintr-o perspectiva noua, necunoscuta si nemaitraita, deoarece sufletul este deja iesit din corp, desi înca în prejma corpului. Acum constientizez ce sunt cu adevarat, ce am fost si ce voi fi: lumina din Lumina, constiinta din Constiinta Divina si viata din Viata Vesnica. Acum percep totul prin simturile duhovnicesti, apare luminarea simturilor prin puterea duhului ce salasluieste în adâncul sufletului si te percepi pe tine însuti cu totul altfel, dar percepi în acelasi timp si lumea materiala, lumea de jos si totul din jurul tau, prin puterea spirituala a adevarului adevarat si a cunoasterii prin constientizare. Acum întelegi cuvintele biblice: „Adevarul va va face liberi si iubirea va va vindeca” si stii ca esti, ai fost si vei fi mereu un copil iubit al Universului spiritual si a lui Dumnezeu.

3. Tunelul de lumina

Perceptia tunelului de lumina si totodata perceptia luminii de la capatul tunelului, respectiv «înaltarea» sufletului spre Lumina adevarata, spre lumina pura si curata, spre lumina care l-a creat si a creat totul, se simte ca o trecere prin acest tunel de lumina creata, care se afla tot în lumina din care este creat Universul, dar lumina de la capatul tunelului are o cu totul alta calitate fiind necreata. Aceasta Lumina o percepi acum si o constientizezi ca este sursa tuturor lucrurilor, este lumina necreata care a creat si creaza în continuare absolut tot ce exista, a existat si va exista vreodata. Costientizarea faptului ca eu sunt, am fost si voi fi mereu o manifestare a Luminii necreate spre care tocmai ma îndrept, spre Lumina Divina, spre lumea cea cu adevarat spirituala. Acum ma bucur cu adevarat de mine, de acest adevar pe care îl traiesc în mod real si-mi este atât de bine, încât nu mi-as dori sa mai revin în lumea de jos. Spun lumea de jos, fiindca trecerea prin acest tunel de lumina se simte întradevar ca o ascensiune spre înaltul infinit al vietii vesnice si se percepe ca o atractie a luminii si o întoarcere acasa, la adevarata casa a familiei tale spirituale. Toate acestea le traiesti într-o tacere de vis, dar cu o încarcatura spirituala de negrait. Totul se percepe aici fiind într-o stare de spirit înaltatoare si simtind o putere spirituala de o frumusete si maretie deosebita, traita direct prin constientizare maxima.

4. Lumina de la capatul tunelului

Înca în tunel fiind, vad si constientizez Lumina de la capatul tunelului spre care ma îndrept cu drag si simt bucuria revederii si reîntoarcerii în paradisul spiritual, la Tatal ceresc. Constientizez prezenta si Puterea netarmuita a Divinitatii. Constientizez si simt totodata Lumina Necreata a Iubirii Divine manifestate în viata mea, a iubirii neconditionate, a iubirii adevarate. Acum îmi suna în urechi: „Eu sunt Lumina lumii” – precum spunea Iisus, acum simt chipul lui Iisus întiparit în sufletul meu si simt ca sunt si eu un adevarat Fiu al Lui Dumnezeu, un copil iubit al Universului. În acest moment stiu ca adâncul din mine esti Tu, Doamne. Tot acum, înteleg sensul cuvintelor Sfântului Apostol Pavel care spunea: „Nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste în mine. Si viata de acum, în trup, o traiesc în credinta în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit si S-a dat pe Sine însusi pentru mine”.

5. Panorama propriei vieti

În aceasta etapa a procesului mortii, apare retrospectiva vietii mele cu lux de amanunte si totul se petrece într-o fractiune de secunda. Acum se deruleaza filmul întregii mele vieti si îmi constientizez toate gândurile pe care le-am avut în viata, toate vorbele spuse, toate gesturile si toate faptele mele le privesc acum prin prisma constiintei si nu simt nici judecata, nici învinuire, nici condamnare. Acesta este momentul adevarului adevarat, a purificarii mele prin constientizare si nu prin judecata. Fiindca Dumnezeu care este dragoste infinita, El nu judeca pe nimeni, fiindca: “Dragostea îndelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda. Dragostea nu cade niciodata”. ______ Acesta este poate asa numitul Purgatoriu, adica momentul purificarii constiintei prin constientizare. El este perceput precum un filtru purificator ce nu lasa ca vibratiile joase ale gândurilor mele nesanatoase sa poata patrunde în sferele superioare, pentru a putea trece în lumea spirituala este nevoie de curatire. Nu poti pasi într-un Templu Sfânt cu bocancii plini de noroi si nepregatit pentru acest moment capital. Acum apare o perceptie noua a Trecutului, a Prezentului si a Viitorului la nivel de Constiinta Spirituala, de fapt în lumea spirituala nu exista nici timp si nici spatiu, decât un timp continuu si un spatiu infinit. Omul pamântean nu poate întelege cu mintea sa duala aceste lucruri, fiindca toate acestea sunt de natura spirituala si doar cu spiritul pot fi cuprinse, simtite, traite si întelese, iar nu cu mintea duala si conflictula, care este limitata si marginita la cele pamântesti.

6. Granita cu lumea spirituala

Constientizarea ca: - nu sunt pregatit sa plec din lumea pamânteana, ca nu sunt pregatit sa mor trupeste, desi nu este vorba de frica mortii, fiindca în acest stadiu, moartea nu mai exista ca frica, ci are o alta încarcatura si însemnatate pentru sufletul meu nemuritor. Acum îmi constientizez anumite lucruri legate de misterul vietii si gasesc motivele pentru care îmi doresc sa ma întorc înapoi, la lumea de jos. Desigur, minunatiile pe care le traiesc si le-am trait în aceasta lume noua, aceasta lume real spirituala, respectiv toate aceste stadii de trecere prin vazduh si totodata prin starile de constiinta traite acum, ma fac sa simt bucuria acestei lumi minunate unde îmi doresc sa traiesc, dar stiu si acest lucru îmi da si puterea sa constientizez ca ma pot întoarce oricând din nou aici, atunci când sunt pregatit cu adevarat pentru acest moment important al vietii mele, pe care nu mi-l poate lua nimeni, nici macar moartea. Totodata, stiu ca voi putea reveni aici oricând îmi doresc, dar sigur atunci când sunt pregatit cu adevarat si stiu de acum încolo ce ma asteapta când va sosi momentul acesta pe care voi sti sa-l apreciez cum se cuvine si cu bucuria reîntoarcerii la adevarata casa, la Parintele spiritual, la bunul Dumnezeu.

7. Comunicarea constienta cu Parintele Luminii

Ajuns aici, în acest stadiu de care sunt pe deplin constient, ajuns în fata lui Dumnezeu, îngenunchez plin de bucurie în fata Tatalui spiritual, în fata Constiintei divine si-I simt iubirea infinita. În fata constiintei universale, a puritatii Luminii vesnice si a Creatorului suprem, a Iubirii infinite, cer permisiunea de a reveni în lumea trupeasca. Acum, constientizez si traiesc acest moment de nedescris si simt prezenta Iubirii infinite a Creatorului care-mi daruieste aceasta iubire minunata si adevarata si-mi asculta dorinta de a reveni la cele de jos, la cele lumesti, respectându-mi dreptul liberului arbitru acordat prin legea iubirii instituite de însusi Creatorul nostru Dumnezeu, pentru a ne arata Iubirea Sa nemarginita pentru creatia Sa, omul, pe care l-a facut dupa chipul si asemanarea Sa Divina. Aceasta comunicare metafizica, respectiv „fata catre fata” cu însusi Creatorul meu, care îmi da dezlegarea, respectiv binecuvântarea de a ma întoarce acolo unde-mi doresc, dar totodata transformat si transfigurat prin insuflarea Sa divina si prin constientizarea adevarului ultim. Metafizic, respectiv printr-o comunicare spirituala, nonverbala, multumesc spiritului Atotputernic pentru permisiunea de a ma întoarce pe Pamânt si stiu acum ca am fost, sunt si voi fi mereu în legatura constienta cu Dumnezeu si cu lumea spirituala prin prezenta samântei spirituale din adâncul sufletului meu, pusa de creator înca de la Facere. Acum constientizez importanta vietii, a iubirii, a adevarului în viata mea pamânteasca si înteleg ca vointa omului este o putere data de catre Dumnezeu, din iubirea imensa care ne-o poarta noua tuturor în egala masura.

8. Revenirea în corpul fizic

În aceasta etapa, (care apare doar in cazul mortii clinice sau la un nou ciclu al intruparii sufletului), traiesc bucuria vietii si simt ca ma aflu pe drumul de întoarcere prin acelasi canal al mortii si al vietii deopotriva, respectiv prin tunelul de lumina, dar în sens invers, de la Lumina necreata, pura, înspre o lumina creata si mai putin reala. Acum, ajuns în corpul fizic, ma percep si ma constientientizez ca suflet, ca viata si constiinta pura în corpul înca neînsufletit, desi eu ca suflet-viata sunt deja în trup, percep trupul de data aceasta din interior si constientizez ca inima nu bate, ca respiratia nu functioneaza, dar simt si stiu ca îmi voi învia trupul si voi fi din nou viu în acelasi corp fizic. Acest lucru se întâmpla foarte repede. La nivel de spirit totul se întâmpla cu o viteza uimitoare, raportat la timpul psihologic perceput de noi oamenii întrupati la nivelul lumii materiale, respectiv la nivelul constiintei trupesti. Constientizez în acest moment si-mi vad corpul fizic aflat pe scara de lemn, care tine înca în mâna clestele de metal neizolat, înclestat fiind pe cablul de curent electric din care sar înca scântei. Sunt profund constient de absolut tot ce se întâmpla cu mine, cu sufletul meu, dar si tot ce are loc în jurul meu, prin perceptia directa a spiritului meu si prin intermediul simturilor extrasenzoriale. Apoi, astept clipa în care se va topi acest cablu prin care trece curent electric de 380 volti, prin bunavointa unor muncitori constructori care însurubase, asa cum am spus la începutul cartii, doua sigurante pentru a-si putea folosi betoniera din afara cladirii.

9. Însufletirea trupului

Trecând prin aceasta moarte clinica, constientizez ca «întruparea» si însufletirea trupului, respectiv a materiei, este un proces de natura spirituala, care are loc printr-o conlucrare între vointa Divina si vointa omului. Acum, eu omul, caut si stiu caile de vindecare si de restabilire a functiilor vitale, respectiv a biologicului uman pentru a ma putea manifesta din nou aici în lumea de jos, prin instrumentul corp fizic. De acum încolo, voi aprecia viata mea în acest trup fizic, care este în acelasi timp si Templul Luminii Iubirii si a Vietii Vesnice, pe care îl apreciez asa cum se cuvine, cultivând, traind si manifestând Iubirea infinita, iubirea neconditionata în noua mea viata. Acum, am luat decizia, dar în acelasi timp îmi asum si responsabilitatea de a-mi vindeca trupul, de a-l respecta ca Templu al Divinului, de a-l iubi asa cum este si de a-l spiritualiza, de a-l sfinti si de a-l face nemuritor ca si sufletul meu. Cunoscând acum adevarul despre mine si percepându-ma în mod real ca fiu al omului si totodata si ca Fiu al lui Dumnezeu, îmi asum în mod constient responsabilitatea asupra sanatatii si a vietii mele, dar si a procesului desavârsirii mele, traind în iubire, din iubire si pentru a darui iubirea neconditionata, tuturor celor care doresc acest lucru.