Terapie Holistica: CURSURI si SEMINARII


Johann Terapeut în Terapii Complementare, Lector ANATECOR - Asociatia Nationala de Terapii Complementare din România, Müller-Dragoman Lector DGH - Germania si Reprenzentant ECHO - European Confederation of Healing Organisations
Masaj bioenergetic ° Masaj terapeutic ° Masaj reflexogen ° Evaluari energetice cu aparatura holistica moderna ° Terapie preventiva ° Cursuri
"VIATA FARA IUBIRE ESTE DOAR SUPRAVIETUIRE"
	"Vindecarea in antropologia crestina si in practicile terapeutice holistice" autor Johann Muller-Dragoman Ce este sufletul? Dupa învatatura crestina, sufletul este o substanta subtila, reala, vie, imateriala sau spirituala si nemuritoare. Sufletul strabate trupul material si este legat de el, dar transcede si depaseste materialitatea trupului. Acest lucru despre cele privitoare la realitatea, spiritualitatea si nemurirea sufletului uman, ne sintetizeaza într-un mod atât de minunat Sfântul Ioan Damaschin: „Sufletul este o substanta vie, simpla, necorporala prin natura sa, invizibila ochilor trupesti, nemuritoare, rationala, spirituala, fara de forma; se serveste de un corp organic si îi da acestuia putere de viata, de crestere, de simtire si de nastere. Sufletul nu are un spirit deosebit de el, ci spiritul sau este partea cea mai curata a lui. Caci ceea ce este ochiul în trup, aceea este si spiritul în suflet. Sufletul este liber, volitional, activ, schimbator prin vointa, pentru ca este zidit (facut). Pe toate acestea le-a primit în chip natural, prin harul Celui ce l-a creat, prin care a primit si existenta în acest chip”. Omul se cere respectat, ca o fiinta de o valoare inestimabila. El este «cineva», nu numai «ceva», tocmai datorita sufletului sau. Ceea ce-l face pe om sa fie «cineva» este constiinta de sine si capacitatea de reactii constiente si libere, legate direct de sufletul sau. Numai prin suflet omul se manifesta ca «cineva» constient si unic, si cu vointa de a fi si de a se desavârsi continuu si vesnic. Iar aceasta unicitate pe care o prezinta fiecare om în parte si care nu poate fi înlocuita sau confundata, îl arata pe om ca durând o vesnicie. Substratul spiritual deosebit de materie, adica sufletul omului, ca si Divinitatea de altfel, nu-l putem defini în esenta lui, ci îl putem doar descrie în manifestarile lui, ca fapt esential care îl face pe om un subiect constient si voluntar, unic si de neînlocuit. Referitor la existenta si realitatea sufletului, Sfânta Scriptura ne vorbeste despre toate notele esentiale ale sufletului omenesc. Sufletul este real si superior trupului care se întoarce în pamânt, iar el la Dumnezeu (Ecc. 12, 7). El nu poate fi ucis odata cu trupul, asa cum ne învata Sfântul Apostol si Evanghelist Matei: „Nu va temeti de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot sa-l ucida; temeti-va mai curând de acela care poate si sufletul si trupul sa le piarda în gheena”; fiindca duhul este osârduitor, iar trupul neputincios (Mt. 26, 41). Dupa Sfântul Grigorie Sinaitul, „trupul omului a fost plasmuit nestricacios, precum va si învia, în timp ce sufletul a fost zidit nepatimitor. Din cauza strânsei legaturi dintre trup si suflet s-au stricat amândoua si s-au amestecat, în urma legii preafiresti a miscarii unuia în celalalt si a împartasirii unuia din celalalt… Retragerea lui Hristos din suflet aduce întunericul patimilor” ("Psihoterapia Ortodoxa", H.Vlachos, p. 130).
Este sufletul omului nemuritor?- Încercând o definire a termenului suflet drept dimensiune spirituala a existentei noastre, pe lânga faptul ca sufletul este simplu si bun, «caci asa a fost creat de bunul Creator», Sfântul Grigorie al Nisei ne spune: ”Sufletul este o esenta creata, vie, noetica, care atât timp cât salasluieste în trup, împartaseste din el însusi putere de viata si de simtire unui trup sensibil si bine întocmit”. Interpretând 1. Cor. 15, 45: „Fa cu tu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urma cu duh datator de viata”, Sfântul Grigorie Palama spune ca: „*suflet viu” înseamna nepieritor, nemuritor*, adica rational si întelegator, pentru ca ceea ce este nemuritor este rational si întelegator (adica constiinta pura) si plin de binecuvântata însuflare a Harului dumnezeiesc. Nemurirea sufletului constituie unul din elementele esentiale ale religiei crestine si una din premisele fundamentale ale doctrinei sale, ca de altfel ale oricarei religii, întrucât fara credinta în nemurirea sufletului nu poate exista de altfel religie. În special Crestinismul se întemeiaza pe credinta în existenta unui Dumnezeu personal, spiritual si vesnic, ca si pe existenta sufletului uman spiritual si nemuritor.
Pentru a comanda cartea, sunati la telefon: 0269 - 22 68 72 sau 0724 - 47 49 86
S.C. ONI HOLISTIC INTERNATIONAL S.R.L. Centrul de Metafizica si de Consultanta Holistica 550 300 Sibiu, Str. Locomotivei 12, Tel. / Fax: 0269 - 22 68 72, Mobil: 0724 - 47 49 86

Ce este sufletul?

Dupa învatatura crestina, sufletul este o substanta subtila, reala, vie, imateriala sau spirituala si nemuritoare. Sufletul strabate trupul material si este legat de el, dar transcede si depaseste materialitatea trupului. Acest lucru despre cele privitoare la realitatea, spiritualitatea si nemurirea sufletului uman, ne sintetizeaza într-un mod atât de minunat Sfântul Ioan Damaschin: „Sufletul este o substanta vie, simpla, necorporala prin natura sa, invizibila ochilor trupesti, nemuritoare, rationala, spirituala, fara de forma; se serveste de un corp organic si îi da acestuia putere de viata, de crestere, de simtire si de nastere. Sufletul nu are un spirit deosebit de el, ci spiritul sau este partea cea mai curata a lui. Caci ceea ce este ochiul în trup, aceea este si spiritul în suflet. Sufletul este liber, volitional, activ, schimbator prin vointa, pentru ca este zidit (facut). Pe toate acestea le-a primit în chip natural, prin harul Celui ce l-a creat, prin care a primit si existenta în acest chip”. Omul se cere respectat, ca o fiinta de o valoare inestimabila. El este «cineva», nu numai «ceva», tocmai datorita sufletului sau. Ceea ce-l face pe om sa fie «cineva» este constiinta de sine si capacitatea de reactii constiente si libere, legate direct de sufletul sau. Numai prin suflet omul se manifesta ca «cineva» constient si unic, si cu vointa de a fi si de a se desavârsi continuu si vesnic. Iar aceasta unicitate pe care o prezinta fiecare om în parte si care nu poate fi înlocuita sau confundata, îl arata pe om ca durând o vesnicie. Substratul spiritual deosebit de materie, adica sufletul omului, ca si Divinitatea de altfel, nu-l putem defini în esenta lui, ci îl putem doar descrie în manifestarile lui, ca fapt esential care îl face pe om un subiect constient si voluntar, unic si de neînlocuit. Referitor la existenta si realitatea sufletului, Sfânta Scriptura ne vorbeste despre toate notele esentiale ale sufletului omenesc. Sufletul este real si superior trupului care se întoarce în pamânt, iar el la Dumnezeu (Ecc. 12, 7). El nu poate fi ucis odata cu trupul, asa cum ne învata Sfântul Apostol si Evanghelist Matei: „Nu va temeti de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot sa-l ucida; temeti-va mai curând de acela care poate si sufletul si trupul sa le piarda în gheena”; fiindca duhul este osârduitor, iar trupul neputincios (Mt. 26, 41). Dupa Sfântul Grigorie Sinaitul, „trupul omului a fost plasmuit nestricacios, precum va si învia, în timp ce sufletul a fost zidit nepatimitor. Din cauza strânsei legaturi dintre trup si suflet s-au stricat amândoua si s-au amestecat, în urma legii preafiresti a miscarii unuia în celalalt si a împartasirii unuia din celalalt… Retragerea lui Hristos din suflet aduce întunericul patimilor” ("Psihoterapia Ortodoxa", H.Vlachos, p. 130).